vineri, 12 octombrie 2012

LA CAZAN

  Jack , Red, Jony Wallker,se cunosc prea bine, au rezonanta, ani grei in spate, da oare cîti din afara au auzit de ” Pălinca”?.... PALINCO!....Horinca ori Rachiu in alte zone.
Anul acesta am avut fericita ocazie, pentru prima data, sa sed cu familia cu fata catre focul ce arde sub cazanul de palinca.
Intimplarea are  loc intr-un satuc mai retras,izolat cu case zvirlite ici si colo unde linistea te inspaimînta unde apa o poti bea pe unde te prinde setea, din pîriul  care strabate satul,unde ai putea saluta vecinul doar cu o portavoce unde iar,liniștea persista....
 ”ziua BUna de dimineata se cunoaste” cei  ce stau de veghe lacazan si au grija de foc  ziua  au inceput-o la 2:30 AM ...si departe ama ajuns..
baraca de lemn

Guru! ii multumesc si o apreciez pt. tot ce a facut




cazan din tabla de cupru cu fund dublu captusit in pamant galben

prima fiertura

zona de granita, dintre starea gazaoaza  si lichid


mecanismul de invartire care e compus dint:stergator de parbriz de RABA si un ax, clopotelul e de avertizare.

cel mai pitic  dintre ajutoare


de n-ar fi fost plasticul asta....



pe final la prima fiertura






pregatirea micului mare dejun, clisa cu ceapa pe paine si cartofi copti in jar




spalarea cazanului pregatirea pentru ultima fiertura - fatzata!





evacuarea borhotului



unu care vrea sa se dea mare






materia prima

ajutoare



noi cu drag crapam

Adăugaţi o legendă


testarea tariei pe cazanu incins la  flacara, metoda doar de dinsa  cunsocuta


de ce nu! si de o lectura a fost vreme


 aparea cite unul ca respectivul sa guste si el din ce aveam de impartit, sa verifice dacai buna ori nu ”marfa”
sub arsura de exterior s-a mancat niste cartofi de nota 10.
 oboseala adunata pe durata a 17 ore de sedere continua linga foc(batama cucu greu mi-o putut fi), mirosul de lemn invechit al baracii,lumina care razbea printre golurile peretilor , lemnul de mesteacan alb ce intretinea focul,caldura focului in zori dimineti, gustul clisei prajite pe nuiaua, prietenii ,familia care imi erau alaturi, oameni care ne depanau tot felul de povestile ,rusticitatea locului,momentele cind te pierdeai in ginduri,alte momentele de revenire la realitate din turele de betie( trei ture) noroc cu stergatorul de parbriz de Raba si clopotelul de alama , ca altfel era vai de noi, sa incerc sa redau mai bine de atit trairea? sa vreau, nu pot.... si mai stiu ca ”iesirea”asta va  ramane multa vreme in ” cutia cu amintiri” .

Un comentariu: